Donează!

Auzim în fiecare zi despre depresie: “X este deprimat”, “A căzut în depresie”, “Depresia este boala secolului.”. Care e diferența între a fi trist și a fi deprimat? Care e rădăcina depresiei? De unde vine? Cum se instalează și cum poate fi tratată?

Tristețea este una dintre emoțiile de bază și e normal să o simți. Se „activează” atunci când te confrunți cu pierderea: pierderea unei persoane dragi, respingerea de către un prieten, pierderea unui obiect foarte important, pierderea unei oportunități, pierderea sănătății, pierderea stimei de sine din cauza unui eșec.

Există multe cuvinte pe care le poți folosi pentru a descrie emoția de tristețe: tulburat(ă), dezamăgit(ă), abătut(ă), mohorât(ă), deprimat(ă), descurajat(ă), îndurerat(ă), neajutorat(ă), jalnic(ă) și lista poate continua. Pare că ne place să colorăm în diverse nuanțe orice emoție.

Este foarte important să știi cele doua fețe ale tristeții :

  • resemnarea și lipsa de speranță la care se poate adăuga
  • o formă de protest (prin care fie încerci să te descurci activ cu pierderea suferită, fie negi cele întâmplate) – aici vorbim despre amestecul tristeții cu furia.

Tristețea este emoția cu cea mai lungă durată și, din acest motiv, se poate face foarte ușor trecerea de la tristețea – ca emoție, la tristețea ca stare specifică depresiei. Perioada de timp în care se face trecerea de la tristețe la depresie este greu de apreciat întrucât depinde foarte mult de motivul tristeții și de semnificație pe care o dai acelei pierderi.

Poți diferenția însă tristețea de depresie prin următoarele elemente:

Depresia presupune:

  • Dispoziție tristă;
  • Lipsa interesului și a plăcerii pentru activitățile preferate;
  • Scăderea sau creșterea poftei de mâncare;
  • Pierderea sau luarea în greutate;
  • Probleme cu somnul (dificultăți de a adormi) sau nevoia de a dormi mai multe ore, aproape întreaga zi;
  • Oboseală (te simți constant fără energie, iar cea mai mică activitate ți se pare extrem de dificil de realizat);
  • Dificultăți de concentrare (adică îți este greu să fi atent(ă) la ore, îți este greu să asculți un prieten când vorbește… practic mintea ta „fuge” încontinuu către problemele tale);
  • Risc suicidal (atunci când tristețea te doboară și crezi că nu mai ai scăpare, singura soluție care îți trece prin minte este să îți iei viața pentru că „viața oricum nu are sens” și pentru că tu gândești despre tine că „oricum nu sunt bun(ă) de nimic”).

Acum, după ce ai citit aceste rânduri, probabil ești tentat(ă) să spui “Am depresie”. Ei bine, te sfătuiesc să nu sari încă la concluzii. Începe prin a face testul de la pagina de Start – Test depresie. În funcție de rezultat, dacă este nevoie, îți recomand să mergi către un Psiholog Clinician care te va ajuta să înțelegi rezultatele, contextul tău de viață și chiar ce poți face mai departe.

Sunt situații în care Psihologul Clinician îți recomandă să mergi la un Psihiatru. În primul rând, stai liniștit! Nu este obligatoriu să fii “nebun” ca să mergi la un psihiatru. În al doilea rând, medicamentele pe care ți le recomandă un astfel de medic sunt pentru a te ajuta și pentru a te susține într-o perioadă dificilă, nu pentru “A-ți face creierul varză” sau pentru a crea dependență.

În România, Psihiatrul, Psihologul Clinician și Psihoterapeutul nu sunt foarte populari și iubiți de publicul larg însă, este bine să știi că sunt cei care înțeleg cel mai bine prin ceea ce treci și te pot ajuta în orice problemă care ține de sănătatea mintală.