Donează!

Să vorbim despre “nu mă înțelege nimeni”, “nu știi nimic despre mine” și “cine sunt în lumea asta ?”.

Ne dăm seama că îți este greu să trăiești cu ceea ce simți și știm că e greu să îți găsești locul în familie, în grupul de prieteni sau în clasă.

Mai mult, dacă citim studiile, acestea ne arată că atunci când ești înțeles, apreciat și respectat (în special de părinți) în perioada adolescenței, te adaptezi mult mai ușor la problemele sau dificultățile vieții de adult.

În schimb, dacă părinții nu te înțeleg, ba mai mult, te critică constant, îți interzic anumite lucruri, te ceartă constant și așa mai departe, vei strânge frustrări. Multe frustrări și supărări pe care nu le vei putea exprima pentru că te simți neînțeles și cu siguranță vei gândi că părinții „oricum nu vor schimba ceva”. În această situație, vei căuta te eliberezi de toate aceste emoții negative compensând fie prin consumul de alcool sau alte substanțe (pentru că te fac să te simți mai bine), fie prin fumat (pentru că te relaxează), fie manifestând semne și simptome specifice depresiei și/sau anxietății; iar în cazuri severe, vorbim de dezvoltarea unei tulburări de personalitate.

Adolescența este o vârstă cu “mixt feelings”. Nici tu și nici adulții din jurul tău nu știu chiar așa multe lucruri despre ține. Este frumos că ai tot felul de experiențe și descoperiri, dar este și neplăcut să te tot cerți cu ai tăi.

Înainte de a începe să îi judeci și să zici ce părinți rai ai, aș vrea să îți explic puțin și prin ce confuzie trec ei. Tu crești și nu mai ești un copil, totuși, nu ești nici un adult. Acum sunt două categorii de părinți. Primul tip de părinți sunt aceia care își doresc să te păstreze în situație de veșnic copil și îți vor pune foarte multe reguli, vor fi foarte duri cu tine, vor cere foarte multe performanțe și să fii “perfect”. Al doilea tip de părinți sunt cei care au așteptarea ca tu să te comporți ca un adult și să faci ca și ei.

Oricât te-ai strădui să fii la înălțimea așteptărilor, nu ai cum să fii exact adultul pe care părinții și-l proiectează în minte.

Important în oricare din cele două situații este să poți discuta cu ei și să le explici provocările vârstei și nevoile tale. Pregătește-te ! Nu va fi ușor, dar merită !

Cheia unei adolescențe trăite sănătos este acceptarea.

Tu să reușești să te accepți pe ține – cu bune și rele, să îți accepți corpul și înfățișarea, să accepți că uneori nu știi unele lucruri.

Oare te întrebi de ce nu am zis că trebuie să te accepte ceilalți ?

Adevărată acceptare vine din interior și de regulă are multă legătură cu ceea ce se întâmplă în familie, în sensul în care dacă acolo ai simțit că ești acceptat și iubit pentru ceea ce eșți, ai un model mental despre cum se simte acceptarea și cum se face să accepți.

Poate că ne este foarte ușor să ne trezim și să spunem prietenilor noștri un simplu “dar acceptă asta odată!” – ușor de zis și foarte greu de făcut atât timp cât prietenul/prietena ta nu are un reper mental asupra a ceea ce înseamnă acceptarea. Este că și cum povestești unui prieten despre cum este gustul portocalei. Dacă el a mâncat portocale, îi va fi foarte ușor să înțeleagă gustul despre care tu îi spui – e dulce și acrișor, parcă puțin acidulat și foarte fresh – dacă nu a mâncat niciodată, nu va avea chiar o reprezentare corectă.

A te simți înțeles presupune să fii acceptat, sprijinit și iubit necondiționat. Să simți că ți se oferă posibilitatea de a-ți comunica nevoile, supărările, poate chiar frustrările și de a fi ajutat(ă) să îți exprimi emoțiile.

Aceste abilități te vor ajuta în viața adultă să gestionezi mult mai ușor trăirile afective (spre exemplu, atunci când te înfurii foarte tare să reușești să te controlezi și să rezolvi conflictul obținând ceea ce îți dorești, nu transformând situația tensionată într-o „bombă atomică”), te vor ajuta să faci față mult mai ușor evenimentelor negativ de viață (spre exemplu, atunci când te confrunți cu un eșec sau o dezamăgire) și, nu în ultimul rând, te vor ajută să îți construiești identitatea, să fii independent(ă) și să dezvolți relații sănătoase și armonioase cu cei din jur.

Când spui “nu mă înțelege nimeni” mă întreb și te întreb pe tine: Cine ai vrea să te înțeleagă ? Te rog să îmi răspunzi specific și să scrii pe ceva – “Vreau să fiu acceptat de ….”.

Ferește-te de generalizări precum “nimeni”, “niciodată”, “întotdeauna”, “mereu”, pentru că ele aduc multă nefericire fără sens în viață ta. Folosind aceste generalizări ajungi să crezi și să simți în consecință că ești foarte singur și neînțeles, că ai o viață mult prea ciudată pentru ca “cineva” să poată fi cu adevărat interesat de tine.

Din fericire, nimic nu este atât de extrem în viețile noastre. Astfel, vor fi oameni care ne înțeleg și oameni care nu ne înțeleg.