Donează!

Dacă ești adolescent, știu că ai aflat și ai experimentat durerea. Știi clar cum se simte, ce gol lasă și cum toată viața ta parcă se oprește puțin în loc fără a avea multă putere de a merge cu același entuziasm mai departe.

Ei bine, este normal să simți asta. Știu că probabil ai mai auzit, ai mai citit, dar îți mai zic și eu odată în speranța de a te susține, nu de a te enerva.

Așadar, dacă până acum am reușit să nu te enervez și încă citești, mă bucur mult să îți povestesc puțin din “teoria” durerii. Are sens, crede-mă!

Durerea este răspunsul emoțional, firesc, atunci când pierdem o persoană apropiată, o persoană dragă; iar această stare poate fi prezentă în viața ta între câteva săptămâni până la câteva luni.

Durata variază deoarece atunci când vorbim de pierderea unei persoane dragi (doliu), avem trei componente care o influențează: gândurile tale (care, poate, te țin blocat(ă) în amintiri), care „activează” emoții specifice (ca tristețea, suferința, dezamăgirea, regretul, furia etc.) și comportamentele tale (acțiuni specifice ca: îmbrăcatul în negru, evitarea anumitor activități sau locuri etc).

Pe măsură ce timpul trece, durerea și tristețea pe care le simți se pot intensifica, transformându-se, ușor, ușor, în depresie.

Doliul și depresia vin, adesea, „la pachet” deoarece doliul este o reacție (reacția firească apărută în urma unei pierderi), iar depresia este boala care apare în urma unei pierderi.

Aceste stări pot fi mai dificil de gestionat, poate chiar imposibil, deoarece le simți foarte intens. Cel mai la îndemână „tratament” pentru a nu te mai simți astfel pot fi drogurile și/sau alcoolul. Ele îți dau o stare de bine, nu-i așa? Însă este doar pentru moment … atunci când rămâi doar tu cu tine, sigur ai observat că durerea și tristețea reapar. Și, probabil, le simți și mai intens.

Atunci când treci printr-o perioadă de doliu, sunt câteva etape firești pe care le vei trăi:

  • Negare,
  • Furie,
  • Târguială (negociere),
  • Depresie,
  • Acceptare

Unii dintre noi pot rămâne „blocați” în anumite etape din cele listate mai sus. Aici intervine psihologul. Deoarece ceea ce te ține blocat în una dintre etape sunt, pe de o parte, propriile tale gânduri (spre exemplu, îți repeți încontinuu că ceea ce s-a întâmplat este o nedreptate sau că este numai vina ta), iar pe de altă parte, comportamentele tale care pot fi disfuncționale (spre exemplu, să te închizi în tine pentru că nimeni nu te înțelege, să te izolezi de cei din jur pentru că îți tot spun „dar n-ai trecut încă peste…?!”, să începi să consumi alcool sau alte substanțe doar pentru că te ajută pe moment, să te gândești să îți faci singur rău pentru că .. te simți vinovat(ă).. și lista poate continua).

Toate aceste comportamente duc, în timp, la scăderea calității vieții și, în loc să ieși din „cercul vicios” al suferinței și durerii, în realitate, ajungi să te afunzi mai mult.

Rolul psihologului în aceste situații extrem de dificile este de a te ajuta să găsești propriul tău mod de a face față durerii suferite, însă într-o manieră adaptativă, care să te ajute să închizi bucla suferinței și să reușești să îți continui viața.

Noi psihologii, spunem la tot procesul acesta “Travaliu de doliu” și fiecare persoană are timpul său pe care îl petrece în fiecare etapă. Vreau să te asigur că după ce treci prin tot procesul, vei vedea viața cu alți ochi și vei simți că ai renăscut.

Durerea pierderii se simte în mai multe situații, nu doar în cazul decesului unei persoane apropiate. Situațiile pot fi: despărțiri, schimbarea școlii, mutarea în alt oraș sau în altă țară. În toate aceste situații tu pierzi relații, obiceiuri, locuri dragi și oameni.