Te trezești dimineață, deschizi contul de facebook sau insta și vezi o postare (sau mai multe) de la cei mai buni prieteni ai tăi care au fost aseară la o petrecere. Tu clar nu ești acolo pentru că nu ai fost invitat sau nu îți amintești să fi fost invitat. Te gândești: oare am auzit de petrecerea asta? Unde a fost? De ce nu am fost invitat?
Sau poate ajungi la școală și toată lumea vorbește despre ce s-a întâmplat aseară, cât de tare s-au distrat, cine cu cine s-a combinat. Tu ești total pe din afară. Nici nu știai că este vreo petrecere, întâlnire, ce a fost asta? Pe tine nu te-a întrebat nimeni dacă ți-ar plăcea să vii, iar acum că toți vorbesc cu înflăcărare de eveniment, parcă tot mai mult nu îți găsești locul printre ei.
Oricum, faptele sunt aceleași: tu nu ai fost invitat și te simți îngrozitor. Te face să te simți lăsat deoparte, neiubit și neimportant.
Dragă tinere, spune-mi, am creat o imagine realistă asupra a ceea ce trăiești și simți? Doare?
Doare pentru că face parte din nevoia noastră primordială de a aparține social, dezvoltată de când trăiam în triburi sau în peșteră.
Așadar, am dezvoltat un sistem de alarmă extrem de sensibil care ne alertează asupra oricărei posibilități de respingere sau excludere, astfel încât să o putem remedia, pentru că excluderea este privită că o „amenințare la adresa supraviețuirii noastre”. Ce să facem ?! Instinctele de bază ne ajută, dar ne și încurcă uneori.
Azi, noi știm că dacă într-un context cineva ne exclude, nu înseamnă că o să murim singuri în pădure, ci mai degrabă este o situație din care putem învăța ceva. Cu toate acestea, sistemul nostru de alarmă nu știe toată procesarea asta rațională și își face treaba, alarmându-ne cu tot felul de senzații, gândiri și emoții.
În continuare sper să te ajut cu câteva direcții de acțiune pentru atunci când te simți exclus:
- Acceptă-ți emoțiile – Este normal să te simți supărat atunci când alții te exclud, chiar dacă nu au făcut-o intenționat. S-ar putea să te simți enervat atunci când colegii își iau cafeaua în fiecare dimineață și nu îți cer niciodată să te alături. Singuratic după ce ai aflat că prietenii tăi poartă o discuție de grup fără ține sau rănit când sora ta alege să nu te includă în unele petreceri.
Indiferent de situație, probabil vei trăi un amestec complex de emoții. Te poate ajută să îți iei timp să despachetezi acest amestec complex de trăiri și să îl procesezi pentru a lua o decizie cu ceea ce vrei să faci în continuare.
Te poate ajuta:
- să scrii într-un jurnal;
- să faci exerciții de împământare și prezență;
- să respiri adânc de câteva ori;
- să te plimbi pe jos.
- Evita concluziile cât ești încă foarte emoțional – Te simți rănit, nimeni nu ți-a spus despre întâlnirea cu prietenii. Totuși, nu știi că recentul tău fost (un prieten comun) a apărut înainte ca prietenul tău să aibă șansa să te invite. Prietenul tău, știind că nu ai trecut în întregime peste despărțire, a vrut pur și simplu să evite să îți provoace mai multă durere. Îți recomand să ceri explicații, să discuți, să îți procesezi emoțiile și apoi să tragi concluzii. Din supărare, poți spune lucruri pe care nu le crezi.
- Fii atent la ce semnale dai – Dacă ai observat un pattern în care nu ești invitat la petreceri, întâlniri sau ieșiri, uită-te puțin la ține și fii atent la câteva elemente. Dacă vrei ca ceilalți să te includă în activități sociale, întreabă-te dacă transmiți în mod clar această dorință prin limbajul și comportamentul tău – sau spunând ceva total diferit.
Poate ai obiceiul de a ține brațele încrucișate în timpul conversațiilor. Desigur, nu este nimic în neregulă cu acest lucru, dar te poate face să pari închis, chiar dacă nu intenționezi să dai această impresie. Sau, poate, ești foarte absorbit de activități și pierzi evidența lucrurilor care se întâmplă în jurul tău, cum ar fi prietenii care își fac planuri pentru o petrecere. Nu răspunzi sau nu oferi nimic conversației, așa că presupun că nu ai niciun interes, sau răspunzi ezitant cu “nu știu sigur”, “poate”, “mai vedem atunci”. În aceste contexte, ceilalți trăiesc un sentiment de respingere și nu vor insista constant să te includă, atât timp cât nu faci nimic vizibil pentru a fi parte din grup.
- Spune ceea ce simți – De regulă ai doar versiunea ta de poveste și cu ea îți faci tot scenariul. Asta îți poate limita perspectiva. Este bine să afli și ce se întâmplă în tabăra “adversă”, astfel încât să ai toate datele problemei.
De obicei, este mai bine să vorbești despre lucruri decât să-ți faci griji cu privire la ceea ce ar putea gândi sau simți alții. Explică cum te simți folosind “eu” sau expresii care să descrie experiența ta personală fără a-i face pe ceilalți să se simtă acuzați. Asigura-te că eviți generalizările “întotdeauna”, “niciodată”. Când te simți lăsat deoparte, a vorbi cu ceilalți implicați te poate ajuta să înțelegi ce s-a întâmplat.
Oamenii vor să aparțină și să simtă asta deci, se simte destul de greu atunci când cei care contează pentru ține par să uite de tine și să te excludă. Un terapeut te poate ajută să identifici unde e problema și să găsești cele mai potrivite alegeri pentru ține.