Sexualitatea între acceptare și criză

Cum fac sa mă simt confortabil cu identitatea mea sexuală?

Îți propun mai întăi să clarificăm ce înseamnă identitatea sexuală în contextul în care suntem tot mai des bombardați cu  termeni precum: gen, sex-rol, sex, identitate de gen etc..

Identitatea sexuală are 4 componente:

• Sexul biologic, adică modul în care e cosntruit corpul tău la naștere: cromozomi xx, xy, ovare sau testicule, uter sau prostată, clitoris și labii sau penis si scrot, estrogeni sau androgeni, fată sau băiat, feminin sau masculin.
• Identitatea de gen este convingerea că eu sunt feminin sau masculin, feminină sau masculină. Este convingerea ta, proprie. Fără influențele celorlalți, a culturii sau societății.
• Sex-rolul social este caracteristica acceptată de ceilalți. Adică felul în care eu mă comport, mă îmbrac, am grijă de corpul meu, felul în care vorbesc, ce obiceiuri am sau ce hobby-uri și perspective de viitor am, mă pot încadra în masculin sau feminin.
• Orientarea sexuală reprezintă ce partener sexual sau emoțional prefer.

Acceptarea identității sexuale este resimțită printr-o serie de reacții:

La început, descoperi intern orientarea sexuală urmată de o stare de nedumerire, care de altfel este o reacție normală la confuzie. Apoi, confuzia este urmată de rușine, frică de abandon și, ulterior, ignorarea sau minimalizarea atracției sexuale, urmată de negocierea faptului că există posibilitatea de a fi bisexual – testezi și observi cum te simți in jurul diferitelor persoane. Apoi vine negarea, o negare totală a sexualității care duce la lipsa explorării sexuale. În acest moment te poți opri din masturbare și poate apărea o furie pe propiul corp.

În faza a doua apare etapa de explorare a propriului tău corp, a ceea ce te atrage la tine și la ceilalți.

În faza a treia apare o acceptare incompletă a orientării tale sexuale bazată pe faptul că îți dai seama că orientarea pe care o ai nu îți schimbă persoana și felul în care ești tu.

În faza a patra poți să realizezi că există persoane de aceeași orientare cu a ta și poate apărea comportament sexual de flirtare.

În faza a cincea te poți simți în siguranță să te dezvălui prietenilor apropiați.

În faza a șasea pot apărea conflicte sau sentimente de frustrare cu privire la modul în care societatea privește diferențele de identitate sexuală contra modului în care sunt trăite.

În faza a șaptea apare sentimentul de mândrie cu privință la apartenența grupurilor minoritare.

În faza a opta apare acceptarea totală a sinelui și integrarea treptată în societate.

Cum îmi găsesc fericirea și liniștea dacă sunt diferit?

Orice persoană simte să aparțină de un grup în care să se exprime liber și în care să fie alături de semeni cu aceeași viziune, cu aceleași pasiuni, cu aceleași hobby-uri.

Câteodată nevoia de a aparține de grupuri te poate face să te simți ca un “outsider” dacă nu te comporți asemenea lor, fapt ce aduce multă suferință. Însă nu este vina ta. Nu este vina ta pentru tot ce îți reproșează ceilalți, nu este vina ta pentru că ești diferit. Toți suntem diferiți. Și asta este frumusețea umanității. Suntem unici.

Respingerea care vine din partea altora spune ceva despre ei, nu despre tine. Ai vrea să aparții de un grup în care ești criticat, judecat și insultat sau hărțuit? Mai mult ca sigur nu. Ai vrea să aparții de un grup în care ești hărțuit pentru că porți încălțăminte colorată, iar restul celor din grup poartă încălțăminte albă sau neagră? Sună absurd, nu-i așa, să fii hărțuit pentru încățămintea ta?! Ce poți face atunci? Să găsești alt grup!

Integrarea într-o comunitate în care ești acceptat pentru ceea ce ești, nu pentru ce încălțăminte porți sau pentru ce sexualitate ai, îți poate oferi confortul și siguranța de care ai nevoie.

Când și cum comunic părinților că am altă orientare sexuală?

Vezi care dintre părinți este mai receptiv! Apoi, în momentul în care te simți bine în corpul tău, încearcă să abordezi acest subiect cu părintele cu care te simți mai în siguranță. Studiile arată că, după o perioadă de comming-out, de dezvăluire, stima de sine și satisfacția vieții cresc. Exprimarea a ceva ce este reprimat are efect terapeutic.

Când și cum se formează sexualitatea?

Sexualitatea nu ”se formează”. Sexualitatea este prezentă încă din uter, existând studii care arată că unii fetuși masculini se masturbează.

Așadar, suntem făcuți din sex, iar sexualitatea se dezvoltă odată cu noi pe întreaga perioadă a vieții.

Criza sexuală și criza de identitate.

Adolescența este o perioadă de explorare și de auto-descoperire.

Este o perioadă în care nu mai vrei să fii considerat un copil,  în care încerci să faci orice te rupe de această perioadă și te face un ”om mare” și responsabil. Este vârsta la care te opui prin tot felul de comportamente, prin consum de alcool, tutun și, cel mai important, chiar și sex pentru a te rupe de etapa copilăriei.

În ceea ce privește genul, fetele tind în această perioadă de criză să dezvolte relații ferme de atașament sau să caute alternative pentru a ieși din criză. Băieții, în momentele de criză, tind să nu se comită în activități sau relații. Singurele angajamente sunt reflectări ale părerilor părinților sau ale altor persoane din grupul de prieteni. Pe de altă parte, băieții tind să nu formeze deloc angajamente și nici să caute o soluție pentru criza în care se află.

În ceea ce privește dezvoltarea rolului sexual, în perioadele de criză, băieții tind să dezvolte un comportament tipic organelor genitale, cu fluctuații; tind să se comporte fie extrem de activ, fie extrem de moi, lipsiți de energie, cu miscări puternice, canalizând energia spre diverse scopuri de moment (de la sporturi, la jocuri video sau orice activitate care implică concurență). Fetele tind să se manifeste conform organelor genitale conținătoare, tind să fie deschise, orientate spre a forma relații, spre a cunoaște și a primi experiențe.

Este dovedit că diferențe de rol sexual și felul în care te comporți sunt învățate, nu vin din interior.

Cauzele genetice sau psihologice

Identitatea sexuală și orientarea sexuală sunt influențate de evenimente care s-au întâmplat în perioada de dezvoltare a creierului, atunci când se afla sub influența hormonilor steroizi de dezvoltare, a genelor și a factorilor ce țin de corpul mamei.

Diferențele structurale și funcționale ale nucleului hipotalamic și ale altor zone din creier diferă în funcție de orientarea sexuală sau identitatea sexuală a unei persoane. Această cauză se poate atribui influențelor hormonilor asupra dezvoltării.

Din punct de vedere psihologic, influențele modului în care părinții te îmbrăcau, se jucau și comunicau cu tine au un efect asupra preferințelor tale, asupra stilului tău și a modului în care te manifești în prezent.

Asumarea sociala a identitatii sexuale

• Recunosc gânduri sau comportamente, dar le consider de neacceptat. Caut informații despre homosexualitate.
• Accept posibilitatea de a fi gay. Pot accepta identitatea de a fi gay, dar nu pot accepta comportamentele sexuale.
• Accept probabilitatea de a fi gay, caut să întâlnesc activ alte persaone gay. Mă simt ca parte din comunitate.
• Accept imaginea de sine gay si am contact crescut cu subcultura gay. Apare furie împotriva societății anti-gay.
• Apare imersia în cultura gay. Mă dezvălui părinților, prietenilor și apropiaților.
• Identitatea sexuală este complet integrată în sine.

În cadrul persoanelor heterosexuale, observ gândurile mele cu privire la sexul opus, cât și comportamentul.

• Accept posibilitatea de a încerca să mă aproprii de celalalt sex.
• Caut să întâlnesc persoane de același sex care sunt în relații pentru a observa cum se manifestă cu partenerii lor.
• Observ cum mă comport eu cu celalalt sex.
• Accept diferențele dintre mine și alții în a mă comporta cu celalalt sex.
• Integrez modul în care eu ma comport cu celalalt sex.

Familia – barieră sau suport în asumarea sexuală?

Așteptările părinților deseori sunt șocante și pot stârni furie, iar în cazul părinților cu valori tradiționale asupra sexualității, aceste așteptări pot afecta abilitatea de dezvăluire.

Majoritatea băieților au acceptat să se dezvăluie mamei, fiind un model mai înțelegător.

Modul în care îți percepi părinții poate avea un rol în motivarea pe care o simți.

Ce este comportamentul sexual normal?

Un comportament sexual normal înseamnă ca tu să simți, să gândești și să te manifești conform vârstei la care te afli.

Anormalitatea este orice comportament prin care nu te comporți specific vârstei tale și prin care, în același timp, îți faci rău sau îi deranjezi pe ceilalți ori îi rănești.

Așadar, accentul pică foarte mult pe consimțământ.

Un comportament anormal este hipersexualizarea – când consideri că absolut orice gest pe care îl face sexul opus este pentru a face sex cu tine sau când singurul lucru pe care îl vrei este acela de a face sex și atât.

Această tendință apare pentru că în familie nu ți s-a vorbi despre sexualitate, motiv pentru care acum o consideri ca ceva special de făcut, ceva ce nu toți fac.