De ce ai nevoie de un prieten

 „Este îngrozitor să nu ai un prieten căruia să-i spui cât ești de fericit sau de trist.”

Panait Istrati

„Un prieten e mai prețios decât un înger!”

Nichita Stanescu

Prietenia este doar apanajul celor mai inteligente creaturi, asta zic psihologi de renume. Omul este capabil să lege prietenii durabile, care țin uneori și o viață întreagă.

Eu am iubit prietenia din adolescență, când l-am citit pe Panait Istrati! De atunci, pentru mine este o valoare cardinală. Mi-am dorit întotdeauna să o definesc. Încă nu am reușit…Ceea ce știu sigur este că e o relație umană misterioasă fără de care viața devine greu de suportat.

Unii susțin că prietenia nu se poate fără cunoașterea celuilalt în profunzime. Eu sunt convinsă că asta e ușor utopic.

De foarte multe ori prieteniile adolescentine se nasc foarte rapid, bazându-se pe „lucruri” comune (de exemplu, aceeași preferință în materie de muzică, de gaming, sport ). Altele cer timp.

Pentru ca o prietenie să fie de calitate și rezistentă, este important ca fiecare să contribuie cu ce are mai bun și sa-l completeze pe celalalt și astfel „produsul” va fi unul închegat, de succes. Renunțarea la dependența de prieten este esențială. Fiecare are nevoie de momentul său, de intimitatea sa și de ritmul propriu pentru a se mișca prin viață.

Se pare că există mai multe tipuri de prietenie, în funcție de nevoile fiecăruia.

1. Prietenia bazată pe utilitate (folos).

Se regăsește frecvent, din adolescență până la seniorat. În aceste cazuri, persoanele nu caută compania celorlalți pentru că se simpatizează, ci pentru că au de câștigat de pe urma acesteia. Acest tip de prietenie nu durează în timp. Este contextuală.

2. Prietenia bazată pe plăcere.

Aceasta intervine mai mult în randul adolescenților. Ei au tendința să se lase influentați de senzațiile de moment și să ia decizii care le satisfac dorințele și plăcerile de moment. Un fel de gratificare imediată, în limbaj psihologic. Adesea se întamplă ca acești tineri să se împrietenească și să se despartă în aceeasi zi.

3. Prietenia bazată pe starea de bine (armonie).

Acesta este cel mai benefic tip. Persoanele din această categorie se împrietenesc pentru că se plac, pentru că dețin acele calități necesare pentru ca relația să fie de durată și, mai mult decât atât, se bazează pe similaritate, pe valori comune care fac ca interacțiunea dintre acele persoane să fie una pozitivă. ( Aristotel)

Prietenia are reguli: trebuie întreținută, încurajată și respectată.  Prietenia presupune implicare si dorința de evoluție permanentă. Asta presupune efortul celor doi prieteni. Prietenia „nu se mișcă singură”.

Este bine să-ți spui propria părere, fără a impune, fără a sufoca prietenul. Când e fericit și-ți împărtășește asta, bucurați-vă împreună. Când e la pământ și ești neputiincios în a- l ajuta, fii doar lângă el. Fizic. Si dați tăcerea mai tare.

Dar, în existenta noastră, avem relații pe viață și relații determinate în timp. Adică întâlnim oameni dragi, cu care ne însoțim o parte a vieții noastre, facem acțiuni împreună, trecem peste praguri și obstacole, ne voioșim, ne iubim, ne certăm și ne împăcăm, săltăm la un nivel superior de trăire. Dar cum certitudini sunt doar facturile și moartea, fie că am avut vreun contract semnat si pecetluit, fie că nu, desparțirea se poate întâmpla oricând, fără vreun semnal anume.

Rămânem cu amintirea unui început, a unui parcurs și a unui final. Si cu recunoștința că ni s-a întâmplat. Mai ales cu recunoștința. Si doar de noi depinde asta, deoarece contractul pe viață este doar cu noi înșine.