Stima de sine în adolescență

Despre adolescență avem multe imagini și perspective, viziuni din cele mai diferite și complementare. Unii o consideră „vârsta ingrată”, alții, dimpotrivă, o numesc „vârsta de aur”; pentru unii, adolescența este „vârsta crizelor, anxietății, nesiguranței, insatisfacției”, în timp ce pentru alții este „vârsta marilor elanuri”; este „vârsta dramei, cu tot ceea ce are ea ca strălucire, dar și ca artificiu”, consideră unii, alții susțin că este „vârsta participării la progresul social”. Paradoxal sau nu, și unii, și alții au dreptate.

Diversitatea opiniilor referitoare la adolescență derivă din complexitatea acestei etape din viața omului, cu o dinamică excepțională, în timp și pe toate planurile.

Așadar, tinere, trăiești niște timpuri de maximă importantă pentru ține!

Ce se întâmplă, de fapt, în adolescență?

Organismul se transformă din punct de vedere fizic – apar și cresc diferite segmente, aparate, părți ale sale; din punct de vedere psihic – apar și intră în funcțiune unele capacități intelectuale, afective, motivaționale, aptitudini și trăsături de caracter; din punct de vedere social – sporește gradul de implicare și realizare socială, în afară unor diferențe strict individuale (unii tineri devin mai „rapid” adolescenți, la alții însă întâlnim o adolescență ,,prelungită”, uneori cu mult peste limitele normale; la unii este relativ calmă, liniștită, în timp ce la alții este extrem de furtunoasă).

Ce trebuie să știi despre dezvoltarea conștiinței de sine?

Schimbările din viață socială, noile roluri și relații te aduc mai aproape de autocunoaștere și autoreglare. Această necesitate te face să te concentrezi asupra lumii interioare. Ca urmare, începe „descoperirea” „Eu”- lui, fenomen ce îl poți pune pe lista celor mai importante realizări ale adolescenței. Lumea interioară, propriile trăiri emoționale, gânduri, capacități, devin principala ta preocupare și începi să îți pui în expresie propria personalitate care ușor, ușor prinde un contur vizibil în relație cu ceilalți.

Imaginea de sine („eul”) are câteva componente și este bine să le cunoști pentru că ele se dezvoltă în același timp:

1. „Eul” fizic– acesta se referă la aspectul exterior și la acceptarea propriului corp, adică ce crezi despre propriul corp și cât ești de confortabil cu el;
2. „Eul” cognitiv– include gândurile și judecățile, conținuturile informaționale despre sine și despre lume, modul în care operează cu acestea. În adolescență, imaginea „Eu”- lui și respectul față de sine depind, în primul rând, de succesul activității și de caracterul interacțiunilor cu cei din jur. Aici contează foarte mult de ce mesaje exterioare ai primit de la părinți, colegi, profesori și rezultate pe care le-ai avut în școală;
3. „Eul” emoțional – cuprinde totalitatea sentimentelor și emoțiilor față de sine, lume și viitor. O achiziție semnificativă o constituie descoperirea lumii interioare proprii. Aici găsești tot pachetul, cu bune și rele primite de la părinți, prieteni, dar și experiențele pe care le-ai avut până acum;
4. „Eul” social – este acea parte a personalității pe care ești dispus să o expui lumii, adică  se referă la modul în care te comporți în societate.
5. „Eul” spiritual– reflectă valorile tale. Descoperindu-te pe ține, descoperind pe alții și lumea, îți formezi propriu set de idei și valori. O partea din acestea le poți prelua din familie și educația de acasă, o altă parte îți sunt proprii și personale, iar pe altele le-ai luat din grupul de prieteni. Acest set de valori și idei te ajută să te ghidezi în viață și să faci alegeri potrivite ție.

În adolescență “Eul” este neterminat – acest proces durează ani – și deseori poți fi confuz, poți experimenta o senzație de gol pe care se întâmplă să îl umpli cu orice îți iese în cale mai repede – prieteni nepotriviți, alcool, tutun, droguri, automutilare etc.

Când te privești așa, din toate aceste perspective – fizic, cognitiv, emoțional, social și spiritual – cum te percepi? Dacă simți să vorbești mai mult și să afli mai multe despre stima ta de sine și cum poți face să o îmbunătățești, nu ezita să discuți cu un terapeut. Te va însoți în această călătorie către sine!