Când viața te încearcă (sau cum să faci din lămâi, limonadă)

Ce mai faci, tinere? Cum mai este viața ta? Cum ai trecut peste pandemie? Te-ai simțit mai rău în ultima perioadă, așa-i? Altfel, nu ai fi ajuns să citești acest articol.

Este în regulă, suntem alături de ține. De aceea am scris acest material pentru ține, să îți fim aproape atunci când ți-e greu și să îți oferim câteva sfaturi pentru a trece cu bine prin această mașină de spălat a speranțelor numită „viață”.

Probabil că acum te simți lipsit de vlagă, stors de energie fizică și/sau psihică, simți că nu mai poți, iar acest sentiment de neputință te copleșește. Nu reușeșți să vezi nimic bun în viața ta. Nimic nu te mai mulțumește, nimic nu te mai face să te simți bine. Încerci să ascunzi aceste sentimente sub un „preș” invizibil – dar preșul a acoperit atât de multe, încât praful adunat îi depășește limitele. Așa că totul începe să se reverse prin toți porii tăi: plângi mai mult, eșți mai apatic, nu prea mai faci nimic, comunici mai puțin cu cei din jurul tău sau, din contră, încerci să îți ocupi mintea excesiv cu jocuri, seriale, filme, muzică, vlog-uri, așa încât să nu te mai gândești la golul din tine.

Iată câteva strategii prin care să ai grijă de ține și să îți stopezi suferința, când simți că nu mai poți:

• Cere ajutor unei persoane în care crezi că poți avea încredere.

Trebuie să fie cineva pe lumea asta atât de mare. Poate fi vorba despre consilierul școlar, psihologul cu care faci ședințe individuale sau pur și simplu un profesor/o profesoară care ți-e dragă și cu care ai simțit că ți-ai putut deschide sufletul. O rudă: un părinte, o soră/un frate, o bunică, o mătușă mai îndepărtată, dar care, cândva, ți-a fost simpatică.

Dacă crezi că nicio persoană din familia ta nu ar fi suportivă cu tine într-un moment în care ți-e greu, atunci gândește-te la un prieten, un coleg, fost coleg, prieten din copilărie, rudă a unui prieten cu care ai interacționat cândva. Vânzătoarea de la magazinul de unde cumperi pâinea și care îți răspunde mereu la salut și spune „cu plăcere”.

De asemenea, poți sună la teen line-ul nostru – 0374 461 461 – pentru a primi suport emoțional din partea specialiștilor depreHUB.

Poți relua legătura cu o persoană pe care ai cunoscut-o într-o tabără, mai demult. Oricine. Nu este absolut nicio rușine să ceri ajutor atunci când simți că eșți extenuat psihic.

• Creează-ți un „colac de salvare” propriu! Iată cum:

Învață să recunoșți „semnalele de alarmă”! Notează pe o hârtie care sunt acele indicii că te simți, deja, foarte rău, că ești într-o stare foarte proastă. Acestea pot fi, de exemplu: dorința de a adormi și a nu te mai trezi; dorința de a-ți face rău, de a te tăia; gândul supărător că nu mai poți/nu mai suporți situația.

Gândurile noastre determină felul în care ne simțim! În cazul tău, care sunt acele gânduri negre care nu îți dau pace și care te fac să te simți foarte trist, vinovat, agitat? Notează-le pe o hârtie, astfel încât să le conștientizezi mai repede atunci când îți vin în minte și să încerci să le schimbi.

Când apar gândurile negre, fă 10 minute de exerciții fizice foarte intense (ex. sari coarda, fă alergare pe loc sau flotări).

• Fă-ți o listă concretă cu numerele persoanelor pe care le poți contacta în momente de criză:

Exemplu:

Prietenul X – Nr. telefon: …

Verișoara Y – Nr. telefon …

Profesorul Z – Nr. telefon …

• „Cutia Nepandorei”.

Instrucțiuni: Pune într-o cutie câteva lucruri care îți plac foarte mult și care îți aduc emoții pozitive. Spre exemplu: fotografii, un suvenir dintr-un loc pe care l-ai vizitat și care ți-a plăcut foarte mult, ciocolata preferată, o jucărie pe care o iubeai când erai copil etc. La greu, deschide cutia.

Alte strategii prin care poți să faci față momentelor foarte dificile: să asculți muzica preferată; să faci 10 minute de exerciții fizice intense; să te uiți la videoclipuri amuzante; să faci un duș fierbinte; să ieși la o plimbare în parc etc.

Resurse bibliografice

Youth

Joiner, T. (2005). Why people die by suicide. Cambridge, MĂ: Harvard University Press.

Stanley, B., Brown, G., Brent, D. A., Wells, K., Poling, K., Curry, J., Kennard, B. D., Wagner, A., Cwik, M. F., Klomek, A. B., Goldstein, T., Vitiello, B., Barnett, S., Daniel, S., & Hughes, J. (2009). Cognitive-behavioral therapy for suicide prevention (CBT-SP): Treatment model, feasibility, and acceptability. Journal of the American Academy of Child & Adolescent Psychiatry, 48(10), 1005–1013. https://doi.org/10.1097/CHI.0b013e3181b5dbfe

Wenzel, A. & Brown, G. & Beck, A. (2009). Cognitive therapy for suicidal patients: Scientific and clinical applications. 10.1037/11862-000